•  Descriere generala
  
•  Proto-istoria House-ului (sfarsitul anilor 60 - inceputul anilor 80)
  
•  Anii Chicago (inceputul anilor 80 - sfarsitul anilor 80)
  
•  Conexiunea Britanica (sfarsitul anilor 80 - inceputul anilor 90)
  
•  Aspectele sociale ale Rave-uilor
  
•  Evolutia in Statele Unite (sfarsitul anilor 80 - inceputul anilor 90)
  
•  Summer of Love 1989 (inceputul anilor 90 - mijlocul anilor 90)
  
•  Mijlocul si sfarsitul anilor 90
  
•  House-ul in noul mileniu
  
•  Muzica House in zilele noastre
  
•  Inregistrari clasice House
  

Termenul de House se refera la o grupare de stiluri apartinand EDM (Electronic Dance Music), cele mai timpurii forme fiind localizate la inceputul si spre mijlocul anilor 80. Numele genului provine de la un celebru club din Chicago numit Warehouse, club in care DJ-ul rezident pe nume Frankie Knuckles a inceput sa mixeze piese vechi Disco si Euro Synth Pop. Clubberii au numit acest amestec House.

Elementul comun al celor mai multe track-uri ce intra in categoria House este beat-ul 4/4 generat de un drum machine sau alte aparate electronice (ca de exemplu sampler-ul), impreuna cu un bassline solid (de cele mai multe ori generat tot electronic). Peste aceasta fundatie sunt adaugate sunete generate electronic si sample-uri (preluate din diferite alte genuri precum: Jazz, Blues sau Synthpop). In anii 80, specialistii si publicul larg faceau diferentierea intre House si Techno prin sintagmele "black music" (pentru house) si "white music" (pentru Techno), sintagme cu o origine usor de inteles.

House-ul, Techno-ul, Electro-ul sau Hip-Hop-ul isi datoreaza existanta pionierilor keyboardurilor analogice sau al celor bazate pe sample-uri (cum sunt Minimoog si Mellotron). Aceste keyboard-uri au permis aparitia si folosirea unor sunete mai putin obisnuite, inexistente in natura si imposibil de reprodus fara ajutorul acestor "instrumente". Aceste sunete erau disponibile prin simpla apasare a unui buton, ceea ce facea ca aceste sintetizatoare analogice sa fie foarte usor de folosit si fiabile.

Desi multi considera ca originile House-ului se afla in celebra piesa a Donnei Summer - I Feel Love, piese electronice aparusera si inainte de aceasta data. Filmele Sf americane timpurii precum si coloana sonora a celebrului serial BBC numit Dr. Who au dat startul unei intregi generatii de iubitori de muzica electronica (ca exemplu generatia numita "space rock" in anii 70). Influente puternice au venit si din partea generatiei psychedelice a anilor 60 (prin formatii ca Pink Floyd, Soft Machine sau Crazy World of Arthur Brown) dar si din partea generatiei care a promovat un sunet numit "Krautrock" (reprezentat prin Tangerine Dream sau Klaus Schulze, doi dintre primii artisti ai scenei electronice timpurii). Muzica "space rock" era caracterizata de folosirea destul de abuziva a unor background-uri sonore spatiale, a unor loop-uri ciudate, a unor secvente electronice dar si a unor efecte futuristice suprapuse peste structuri clasice Rock. Unul dintre artistii reprezentativi ai acestei perioade fost Steve Hillage.

Hit-ul clasic din 1970 al celor de la Krafwerk, numit Ruckzuck, a reprezentat un mare pas inainte pentru muzica electronica. Aceasta piesa mixa instrumente live cu instrumente electrice, culminand intr-un epic monoton sustinut de bass, tobe si efecte sonore ciudate. Albumul din 1973 semnat Pink Floyd si denumit The Dark Side Of The Moon a avut o influenta puternica asupra dezvoltarii Acid House-ului, piesele folosind un beat puternic si o linie de sintetizator Moog. Mijlocul anilor 70 a adus un reviriment pentru muzica influentata de tehnologie, acest lucru fiind posibil cu ajutorul unui grup de producatori ambitiosi care au experimentat introducerea elementelor de sintetizator Moog si Mellotron in structuri rock conventionale. Aceasta munca se poate observa in piesa celor de la Steve Miller Band numuita Fly Like An Eagle, piesa refacuta de cei de la Nightmare On Wax in 1990.

Spre sfarsitul anilor 70, curentul Disco ce domina piata muzicala folosea deja sunete electronice complexe. In acelasi timp pe piata isi facea aparitia un alt stil, stil rezervat in principal comunitatilor gay si populatiei de culoare. Stilul a ajuns in mainstream ajutat de filmul american din 1977 numit Saturday Night Fever. Pe masura ce cluburile Disco deveneau tot mai cautate, cativa producatori au inceput sa caute spatii tot mai mari destinate organizarii de petreceri. In 1978 in New York s-a deschis Paradise Garage, rezidentul acestui club fiind legendarul Larry Levan (1954 - 1992). Alt club new-yorkez celebru in acea perioada era Studio 54. In cadrul petrecerilor organizate in astfel de cluburi erau difuzate piese ale unor formatii ca The Supremes, Anita Ward, Donna Summer si piesa lui Larry Levan: I Got My Mind Made Up. Droguri, incluzand LSD, au inceput sa apara, fiind folosite in general ca stimulente. Cu toate aceste realizari, febra Disco nu a durat prea mult, intr-un final Disco-ul revenind in cluburi mai mici cum era Warehouse

Deschis in 1977, Warehouse a reprezentat un punct cheie in evolutia House-ului. Principalul Dj era Frankie Knuckles. In club se puneau piese disco clasice, insa numarul redus de inregistrari disponibile forta DJ-ul sa devina foarte creativ pentru a revitaliza piese mai vechi. Show-urile din acest club si din alte cluburi asemanatoare erau prezentate intr-o emisiune radio locala numita Hot Mix 5, emisiune prezentata la Radio WBMX. Emisiunile erau difuzate din interiorul unui magazin de inregistrari numit "Imports Etc.", de aici fiind lansat prima data termenul de House.

Cu toate acestea, House-ul era inca doar o tendinta locala, Disco-ul continuand sa domine topurile. Acest lucru a incetat insa odata cu aparitia primelor drum-machines. Disco-ul putea lua acum noi forme cu ajutorul unui DJ talentat, al unui mixer si al unui drum-machine. Acest lucru a reprezentat un puternic impuls pentru DJ-ii individuali.

Inceputul anilor 80 - sfarsitul anilor 80: Anii Chicago

Top

In 1983 in Chicago se deschide clubul Music Box. Apartinand lui Robert Williams, il avea ca main DJ pe Ron Hardy. Caracteristicile care faceau ca acest club sa fie diferit de altele erau cresterea in putere a sunetului precum si alegerea atenta a playlist-urilor pentru fiecare eveniment. Clubul oferea o gama vasta de muzica in afara de Disco, piesele unor grupuri ca Kraftwerk sau Blondie fiind foarte bine primite de catre public.

Doua inregistrari sunt considerate (destul de discutabil) primele piese House aparute vreodata. Prima piesa era Jamie Principle and Frankie Knuckles: Your Love, aceasta piesa fiind in acea perioada un urias hit pentru cluburi, fiind insa disponibila doar pe banda magnetica, nu si pe vinil. A doua se numea On And On si apartinea lui Jesse Saunders, piesa care din 1985 devine disponibila si pe vinil.

Pana la mijlocul anilor 80, House-ul trecuse prin transformari spectaculoase si domina deja aproape toate cluburile din Chicago. Aceasta dominatie se datora in mare parte radio-ului WBMX si echipei lor de DJ numiti "Hot Mix 5". Curentul ascendent a fost ajutat si de revolutia din muzica electronica produsa de aparitia unor sequencere mai noi, mai ieftine si mai compacte, a unor drum-machines revolutionare (Roland 909, 808 si 707; percution latin machine 727), precum si a unor module de bass (ca legendarul Roland TB-303). Aceste noi aparate electronice au deschis compozitorilor orizonturi inaccesibile inainte. Creativitatea producatorilor tineri putea fi acum exploatata la maxim. Unul dintre exemplele clasice este aparitia Acid House-ului, acesta existand datorita muncii depuse de DJ Pierre dar si datorita noii generatii de drum machines.

Doua labeluri au dominat scena House in Chicago pe parcursul acelei perioade: DJ International Records al lui Rocky Tone si Trax Records al lui Larry Sherman (acesta din urma fiind un label ce scotea inregistrari de calitate foarte slaba).

Multe dintre inregistrarile caracteristice acelei perioade au provenit de la unul dintre aceste doua labeluri. Music Is The Key a celor de la Fingers Inc. a fost printre piesele definitorii pentru DJ International Records, in timp ce Jack The Bass sau Funkin With The Drums Again ale lui Farley Jackmaster Funk din 1985, urmate de Move Your Body a lui Marshall Jefferson sau No Way Back a celor de la Adonis au fost reprezentative pentru Trax Records.

In favoarea sa, labelul Trax avea rapiditatea de contractare a unor artisti tineri, beneficiind de un catalog destul de mare cuprinzand release-uri House. In defavoarea sa, cei care se ocupau de inregistrari foloseau de multe ori viniluri vechi pentru a grabi inregistrarile, acest lucru ducand la o scadere a calitatii inregistrarilor. De asemenea era dezamagitor faptul ca majoritatea contractelor obtinute erau mai mult in defavoarea lor decat in favoarea lor.

Cu timpul insa Trax Records a devenit labelul dominant, lansand multe din release-urile acelei perioade astazi considerate clasice. Printre aceste release-uri se aflau No Way Back a lui Adonis, Can You Feel It a lui Larry Heard precum si primul anthem House: Move Your Body apartinand lui Marshall Jefferson. Aceasta ultima piesa este cea direct responsabila de iesirea House-ului din Chicago si raspandirea sa in Statele Unite. Steve "Silk" Hurley a fost primul artist producator de House care a ajuns pe locul 1 in Marea Britanie (1987) cu piesa Jack Your Body. Aceasta piesa, impreuna cu alte cateva au ajutat la mutarea din zona spirituala in care s-a nascut: Chicago in zona unde va reusi sa renasca ca gen comercial: Anglia.

In Anglia cresterea in audienta a House-ului devine foarte vizibila in 1987, prin celebra Summer Of Love. In Anglia House-ul isi facuse aparitia cam in acelasi timp cu aparitia sa in Chicago, insa aici exista o diferentiere intre muzica House (ca parte a scenei gay) si "muzica normala". Curentul a crescut in Midlands si sud-est-ul insulei. Fondat in 1982 de catre Factory Records, clubul Hacienda a fost unul dintre cluburile timpurii destinat muzicii dance. Pana in 1986 acesta a fost un dezastru financiar, clubul revenindu-si numai in momentul in care rezidentii (Pickering, Park si da Silva) au inceput sa inlocuiasca Dance-ul cu House. In acelasi timp cu scena comerciala se dezvolta si scena underground (un exemplu clasic sunt petrecerile private londoneze). Explozia House-ului s-a inregistrat in acelasi an in care Knuckles, Jefferson, Fingers Inc. si Adonis au participat la DJ International Tour. Prima piesa House engleza a aparut in 1986 (T-Coy - Carino). Europenii au imbratisat acest nou gen, marile cluburi europene incepand sa semneze contracte cu DJ-ii americani pentru diferite evenimente. Unul dintre aceste cluburi purta numele de Ministry Of Sound, un nume cu rezonanta puternica astazi.

Scena House underground din orase ca Birmingham, Manchester sau Londra era ajutata de un numar impresionant de radio-uri pirat ce ajutau DJ-ii tineri sa promoveze un gen nou dar neintrat inca in mainstream. Unul dintre labelurile timpurii britanice a fost Network Records (supranumit si Cool Cat Records), label ce a ajutat la introducerea muzicii dance italiene si americane in Anglia, promovand in acelasi timp si artistii locali.

Ibiza a fost un alt centru major de dezvoltare pentru House. Cluburi ca Amnesia unde rezidentul DJ Alfredo punea o combinatie intre rock, pop, disco si house, dublata cu consumul de Ecstasy au inceput sa aiba o puternica influenta asupra evolutiei scenei muzicale britanice. Spre sfarsitul anului 1987 DJ ca Paul Oakenfold si Danny Rampling aduceau sunetul Ibizei pe continent in cluburi ca Shoom din Southmark Londra, Heaven, Future sau Purple Rain Spectrum din Birmingham. Insa Summer of Love avea nevoie de inca un ingredient iar acesta va veni din nou din Statele Unite.

Peste ocean, in Statele Unite, muzica evolua catre un sound mult mai sofisticat, mergand dincolo de drum-loop-uri si sampling. In New York aceasta schimbare s-a facut simtita prin productia de track-uri disco "de trecere", cum au fost acelea lansate de Mateo & Matos. In Chicago Marshall Jefferson a pus bazele "House Super Group 'Ten City'". In Detroit apareau primele semne a ceea ce mai tarziu va deveni Techno-ul, odata cu aparitia unor artisti ca Juan Atkins, Derrick May sau Kevin Saunderson. Atkins era destul de vechi pe piata muzicii electronice, in 1982 fondand Cybotron iar in 1985 lansand piesa No UFO's semnata Model 500, piesa ce a devenit un mare hit zonal. Aceste lansari au fost urmate de zeci de alte release-uri ale unor artisti ca Transmat, Metroplex sau Fragile. Unul dintre cele mai reusite single-uri lansate in aceasta perioada a fost Strings Of Life apartinand lui Derrick May. Stilul promovat prin aceasta piesa era unul mai intunecat si intelectual. Piesa Techno-Scratch lansata in 1984 de catre Kings Of The Turntable avea un sunet similar cu acela al lui Cybotron si este probabil piesa care a dat numele Techno-ului.

Inregistrarile artistilor de peste ocean erau de cele mai multe ori complet separate de marile labeluri, petrecerile unde acest nou stil era promovat fiind destul de exclusiviste, nedifuzand niciun fel de muzica comerciala.

Combinatia aceasta Techno-House a ajuns in Anglia unde a dat un impuls puternic scenei electronice. Cateva cluburi au inceput sa aiba nopti speciale dedicate exclusiv House-ului; Hacienda spre exemplu tinea in fiecare miercuri o seara numita Hot. In fiecare miercuri aproape 2500 de clubber puteau asculta versiunea britanica a Ibizei. Special pentru Hacienda, A Guy Called Gerald a creeat Voodoo Ray, devenit un fel de logo sonor pentru club. Tony Wilson a inceput si el sa promoveze cultura Acid House in cadrul unei emisiuni televizate. Scena House a inceput sa ia amploare si in centrul Angliei spre sfarsitul anilor 80, multe evenimente underground avand loc aici, printre ele numarandu-se celebrele petreceri din parcari dar si evenimente legale ca Digibeth Institute (acum numit The Sanctuary, gazda din fiecare an a Sundissential-ului).

Dorind mai mult decat spatiul limitat si inchis al unui club, anumiti promoteri ambitiosi au dus muzica in zone deschise cum sunt campurile sau zone industriale dezafectate, zone capabile sa reuneasca mai mult de 30000 oameni intr-un singur eveniment ilegal numit Rave. Promoteri ca Sunrise, Energy, Biology, Fantasia sau World Dance au tinut evenimente masive sfidand autoritatile si industria muzicala. Spre deosebire de evenimentele din cluburi, aceste petreceri masive erau accesibile tuturor, indiferent de varsta sau alte considerente.

O parte a presei britanice prezenta aceste evenimente ca fiind reuniuni ale consumatorilor de droguri, in timp ce o alta parte sustinea ca muzica pusa acolo este foarte intoxicanta si daunatoare. Segmentul de presa tabloid a evidentiat aceste petreceri masive, dar nu intr-un mod pozitiv, ci intr-unul negativ, atragand atentia autoritatilor (politie, guvern, etc.). Multe dintre piesele lansate sau difuzate in cadrul rave-urilor au ajuns hit-uri, printre acestea numarandu-se S'Express - The Trip sau Adamsky - NRG.

Publicitatea facuta in jurul acestor evenimente, precum si realizarea faptului ca din aceste petreceri pot fi scosi bani frumosi au dus la cresterea interesului pentru rave-uri din partea unor organizatii criminale. Politia a devenit mult mai activa in prevenirea si inchiderea acestui tip de manifestari. In timp ce a doua Summer Of Love aparea in 1989, fortele de ordine au devenit si mai opresive, lucru ce a culminat cu legea adoptata in 1990 ce impiedica organizarea rave-urilor. Aceasta lege a fost insa contraproductiva, fortand organizatorii rave-urilor sa se retraga din nou in underground si crescand prezenta organizatiilor criminale in organizarea acestora. Cu toate aceste restrictii muzica a continuat sa evolueze, unul dintre cele mai longevive grupuri cresxute din scana House underground fiind Orbital. In 1990 acesita ies pe piata cu un hit numit Chime, piesa lansata sub labelul lui Pete Tong (numit FFRR). Piesa celor de la Black Box numita Ride On Time a ajuns in topul anglez pe locul 1 unde a stationat timp de 6 saptamani.

Desi anumite locatii din Wales (cum ar fi Wentwood Forest, langa Newport) inca sustineau cu succes rave-uri outdoor la inceputul anilor 90, majoritatea petrecerilor din Midlands, nord-vestul si sud-estul Angliei fusesera inchise de catre politie. Acest lucru nu a actionat insa in detrimentul organizatorilor de astfel de evenimente, acestia incepand sa organizeze petreceri in spatii inchise. Marile cluburi din orase au inceput sa fie folosite pentru a umple acest gol lasat de disparitia rave-urilor. Evenimentele erau sustinute cu ajutorul radio-urilor si a distributiei de flyere. Rave-uri free se mai tineau inca in Forest Of Dean.

Una dintre cele mai importante revolutii in House a avut loc la inceputul anilor 90 cu ajutorul aparitiei unor artisti ca Unique 3, LFO, Nightmares On Wax, N-Joy, 4-Hero, Shut Up 'n' Dance, Rythmatic sau Altern8. Acesti muzicieni proveniti direct de pe scena rave erau in numar foarte mare, aparitia lor fiind facilitata de evolutia mijloacelor tehnice disponibile pentru publicul larg. Una dintre firmele care a ajutat la aceasta explozie a muzicii a fost Akai, firma specializata in echipamente electronice, care a pus la dispozitia publicului larg echipamente electronice de sampling la preturi relativ reduse. Sute de alti artisti ca Prodigy sau Zero 7 au avut parte de asemenea de un succes enorm. Aceasta versiune mutanta de House ajunsese sa se indeparteze foarte mult de Ibiza House-ul ce predomina in acea perioada. Producatorii au inceput sa isi indrepte atentia catre Jungle, Drum'n'Bass si breakbeat, acestia preferand breakbeat-urile kick-urilor si snare-urilor produse de Roland 909 Drum Machine.

Inapoi in SUA, scena House a ramas cumva in pozitie stationara. In afara de cateva cluburi in Chicago si New York, nu se observau miscari de prea mare amploare. Paradise Garage era inca clubul cel mai renumit, avandu-l acum ca rezident pe Todd Terry. Acesta a inceput sa puna un nou stil, stil ce avea puternice influente din Hip-Hop evidente in samplingul ami rapid si liniile de bass. In timp ce Hip-Hop-ul, Rock-ul, Country & Westernul si R&B-ul ajungeau in topuri, pe piata electronica nu se vedea inca nici o schimbare majora.

Schimbare asteptata s-a ivit in 1993, odata cu aparitia single-ului celor de la Ally Us numit Time Passes On, piesa care a ajuns in topuri, fiind o mixtura intre House, Hip-Hop si Gospel. Mai tarziu piesa aceeasi numita Follow Me a acelorasi Ally-Us a avut parte de o primire destul de calduroasa pe posturile de radio, fiind de asemenea promovata puternic in club. Un alt hit american care a primit un puternic sprijin radio a fost Time For The Perculator a celor de la Cajmere, piesa incadrata intr-un nou stil numit Ghettotech. Desi aceste hit-uri sunt considerate astazi clasice, exista o mare diferenta intre sunetul anilor 90 si sunetul original al anilor 80, aceasta diferenta fiind generata in principal de aparitia unor mijloace tehnologice mult mai avansate decat ce aveau la dispozitie cei care au pornit aceasta miscare.

In Marea Britanie diferitele experimente cu sound-ul House deschisesera publicului apetitul pentru acest gen de muzica, dand de asemenea posibilitatea unor tineri producatori sa apara pe scena si sa continue sa experimenteze.

Cluburile House si Rave ca Lakota, Miss MoneyPenny si C.R.E.A.M. incep sa apara in toata tara, gazduind evenimente pentru clubberii care altfel nu aveau alt loc pentru a se bucura de mutatiile foarte dese ale House-ului si Dance-ului.

In aceasta perioada apare si ideea de "chilling out" (relaxare), idee devenita curent si nascuta odata cu aparitia unor formatii ce foloseau un nou stil: Ambient House. Prin intermediul unor albume ca Chill Out (semnat The KLF), aceasta scena incepe sa ia amploare. O noua scena Indie Dance aparea in acelasi timp datorita unor formatii ca Happy Mondays, The Shamen, New Order, Meat Beat Manifesto, Renegade Soundwave, EMF, The Grid sau The Beloved. Doua track-uri distincte ale acestei perioade au fost The Orb: Little Fluffy Clouds (cu unh sample vocal apartinand lui Ricky Lee Jones) si Wrote For Luck apartinand celor de la Happy Monday (piesa transformata putin mai tarziu in hit dance de catre Paul Oakenfold).

In 1994 Guvernul Marii Britanii incearca sa interzica pana si manifestarile indoor printr-un act numit "Criminal Justice Bill". Acest act a starnit controverse si proteste puternice manifestate prin manifestatii de mica si mare amploare. Desi acest act a devenoit lege in 1994, nu a avut aproape niciun efect. Muzica a continuat sa creasca si sa se modifice, un exemplu aproape clasic de evolutie a House-ului fiind piesa lui Leftfield numita Release The Pressure. Aceasta a introdus Dub-ul si Raggae-ul in sunetul House-ului modern. In zonele mai comerciale ale muzicii a castigat teren o combinatie intre R&B si linii de bass puternice.

Evolutia muzicii era in principal datorata diferitelor culturi si etnii implicate in aceasta scena. Piese ca The Bouncer a celor de la Kick Like A Mule utilizau breakbeat-uri mai rapide de obicei folosite in Hip-Hop. Impreuna cu piesa celor de la SL2 - On Ragga Trip, au fost puse fundatiile a ceea ce urma sa devina Jungle-ul modern si Drum'N'Bass-ul. Numit initial Breakbeat Hardcore, si-a gasit popularitatea in cluburile londoneze ca Rage. Labeluri ca Moving Shaddow sau Reinforced au devenit favoritele underground-ului. Cu un tempo crescut pana la 160 BPM piese ca Terminator a lui Goldie au marcat o schimbare majora in cadrul curentului, aducand linii de bass mai puternice, mai rapide si mai complexe: Drum'N'Bass-ul. Munca artistica a lui Goldie a culminat cu hit-ul epic de douazeci si doua de minute intitulat Inner City Life, hit aflat pe albumul de debut intitulat Timeless.

UK Garage-ul s-a dezvoltat mai tarziu, crescand din scena House underground. Destinat mai mult scenei dance, a produs track-uri distincte ca Ripgroove - Double 99 (1997). Castigand popularitate printre clubberii din Ibiza, a fost reimportat in Anglia unde, sub o forma mai "light" a avut relativ succes in topuri. Curand a intret puternic in mainstream cu artisti ca Liberty X sau Victoria Beckham.

4 Hero a mers in directia opusa mainstream-ului: in locul breakbeat-ului brutal ei au adoptat mai multe influente Soul si Jazz, folosind in anumite piese chiar sectiuni complet orchestrale in cautarea continua a unui sunet tot ai sofisticat. Mai tarziu acest lucru a dus la aparitia scenei Vest-Londoneze cunoscuta si sub numele de Brokenbeat.

In Anglia anumiti artisti gaseau cu greu drumul catre recunoastere artistica. In acest timp Europa importa un nume greu pe piata muzicii House: Joey Beltram. In Brooklin, Energy Flash al sau s-a dovedit a fi prea mult pentru entuziastii "American House-ului", artistul fiind nevoit sa se mute in Europa pentru a-si castiga succesul. Industria muzicala americana statea pe umerii unor DJ ca Junior Vasquez, Armand van Helden sau chiar Masters At Work, care produceau continuu remixuri ale unor piese pop comerciale. Nu mai era loc si pentru altceva pe piata americana. Unii au afirmat ca majoritatea remixurilor formale la piesele unor artisti ca Madonna, Kylie Minogue, U2, Britney Spears, Spice Girls, Spiller, Mariah Carey, Puff Daddy, Elvis Presley, Vengaboys si a altor artisti pop nu meritau privilegiul de a fi numite House.

In acest timp, multi producatori si corpotarii particulare au realizat ca muzica House poate fi o sursa foarte bogata de venituri, astfel icat ultima parte a anilor 90 a asistat la crsterea in valoare si numar a diferitelor contracte de sponsorizare si a altor practici de acest gen prezente in alte genuri muzicale.

Pentru a dezvolta cat mai multe hit-uri de succes, industria muzicala americana a dezvoltata asa-numitul "Handbag House", termen ce ce folosit pentru a defini piese pop slabe "imbunatatite" cu ajutorul unor beat-uri disco retro. DJ-ii care actionau in underground erau reticenti asupra promovarii acestui stil, astfel incat o noua generatie de DJ a trebuit creata de catre aceste companii impreuna cu noi cluburi (de exemplu noul Miss MoneyPenny, CREAM din Liverpool - club total opus ca conceptie C.R.E.A.M.-ului original sau Ministry Of Sound). Aceste cluburi au fost create pentru a deschide noi spatii in care muzica comerciala de slaba calitate sa poata fi promovata.

Pana in 1996 Pete Tong a avut un rol major in formarea play-list-ului celebrului BBC Radio 1, fiecare piesa noua a sa avand un loc garantat in cadrul acestuia. "Supercluburi" deschise de companiile mari de pe piata muzicala au inceput sa promoveze propriile show-uri, eliminand treptat multe cluburi mici si labeluri independente. Aceste supercluburi au intrat initial in afaceri de sponsorizare cu firme de fast-food, bauturi racoritoare si companii producatoare de imbracaminte. Mai tarziu aceste sponsorizari au avansat catre banci si companii de asigurari. Flyere-le cluburilor din Ibiza contineau de multe ori logo-uri ale unor asemenea firme.

Muzica dance a atins apogeul la granita dintre milenii (desi acest lucru este discutabil), mai ales in Anglia. Cateva motive sunt destul de evidente in explicarea declinului scenei Dance dupa 2000.

Multi oameni cred ca promoterii cluburilor au mers prea departe in momentul in care au cerut oamenilor sa plateasca saptamanal accesul in cluburi. Un prim exemplu a fost noaptea de trecere in mileniul 3. Unii promoteri ai cluburilor au cerut pana la 100 lire (~180 dolari) pentru participarea in cluburi sau alte locatii la evenimentele ce marcau schimbarea mileniilor. Un mare numar de clubberi au decis sa sarbatoreasca impreuna sau in cadrul unor evenimente locale aceasta trecere. Multi se saturasera sa plateasca pana la 20 de lire saptamanal pentru a asculta muzica de proasta calitate in cluburi care aveau foarte putine variatii de la saptamana la saptamana.

Cei care au initiat aceasta miscare (acum destul de inaintati in varsta) au inceput sa se distanteze de aceasta. Multi dintre acestia si-au intemeiat familii si au parasit scena. Noua generatie de clubberi s-a saturat sa auda si sa vada in line-up-uri aceleasi nume an dupa an. Acest lucru a dus la aparitia termenului de Dad House.

O mare parte a muzicii ce invadase cluburile se facea auzita in show-urile comerciale dance, in baruri, supermarket-uri si reclamele televizate. Acest lucru combinat cu lipsa de inventivitate in mainstream a dus la aparitia unui House plictisitor si neatractiv. Inevitabil acest lucru a dus la reintoarcerea muzicii in underground unde si-a regasit radacinile, continuand de acolo dezvoltarea.

Ecstasy-ul, drogul uilizat cel mai frecvent in cluburi in anii 80 si 90 a fost inlocuit de cocaina si ketamina, acest lucru schimband natura si atmosfera scenei.

Cresterea globala a Hip-Hop-ului in perioada de sfarsit a anilor 90, coroborata cu reaparitia in Anglia a unui rock puternic i-au indepartat pe multi din cadrul scenei dance.

Incepand cu 2003 o noua generatie de DJ si promoteri, incepand cu James Zabiela si Mylo, incepe sa apara, dand startul unei noi scene underground. Semne ale renasterii apar si in Philadelphia, Chicago sau Detroit dar si in cadrul altor orase formate din grupuri rasiale diferite. Aceste semne se ivesc si in Canada, Scandinavia, Scotia si Germania. Pentru exemplu in 2004 clubul Stereo din Montreal a aniversat al saselea an de functionare, iar in Toronto, The Gouvernment isi aniverseaza alaturi de Mark Oliver al noulea an de functionare. Stereo, deschis in 1998, este creat dupa modelul legendarului Paradise Garage din New York, focalizand experienta pe calitatea ridicata a sunetului si a luminilor. Cheia catre redescoperirea House-ului este reinventarea lui. Dorinta de a dezvolta si promova noi stiluri a promovat inventivitatea. Evolutia computerelor si raspandirea internetului au jucat un rol crucial in aceasta redescoperire.

In 2005 muzica House se afla la rascruce de drumuri. Sunetul soul intunecat si influentat de stilurile latine care a fost foarte popular in anii 90 aproape a disparut. Audienta in jurul lumii este fragmentata in diverse grupuri formate in jurul garzii vechi si in jurul unui sunet dominat de sentimentul retro al anilor 80.

Recent, Richard Daley, primarul Chicago-ului, a proclamat zoiua de 10 august 2005 ca fiind "House Unity Day" in Chicago, celebrand a 21-a aniversare a muzicii House. DJ ca Frankie Knuckles, Marshall Jefferson, Paul Johnson sau Mike Oliver au fost invitati alaturi de multi altii pentru a celebra proclamarea evenimentului numit "Summer Dance Series", eveniment organizat de Departamentul de Cultura al Chicago-ului.

Donna Summer - I Feel Love

Scrisa de Giorgio Moroder este piesa privita ca inceputul House-ului modern: unificarea disco-ului si a muzicii electronice. Linia de bass a acestei piese a fost folosita in cadrul a numeroase inregistrari dance.

New Order - Blue Monday

Considerata frecvent veriga lipsa intre disco-ul anilor 70 si house-ul anilor 80. A fost samplata, remixata si refacuta de catre producatori de muzica electronica din toata lumea.

Marshall Jefferson - Move Your Body (House Music Anthem)

Primul anthem house inregistrat vreodata. Versurile sunt foarte importante si au constituit un fel de imn: "Gotta have house music all night long ... With that house music can't be wrong..."

Phuture - Acid Trax

Prima piesa Acid House scris vreodata. Creata de DJ Pierre, Spanky J si Herbert in Chicago, a dat nastere intregii miscari Acid House.

S'Express - Theme From S'Express

O piesa clasica Acid House. Evident influentata de Disco combinat cu o linie funky acid 303.

Stiluri de House

Stiluri/Genuri legate de aparitia si evolutia House-ului

Zone ale House-ului